Review| Portocalele verzi de Vitali Cipileaga

Bună!

A trecut ceva timp de când nu am mai postat o recenzie de carte, nu că nu aș avea ce să vă povestesc, fapt pentru care aztăzi vorbesc despre ”Portocalele verzi” de Vitali Cipileaga.

Sinceră să fiu nu am citit nimic până acum de Vitali Cipileagă, auzisem de el, citisem cât de cât despre el ca persoană, însă nu am apucat să prind o carte de a lui în mâini. Și îmi pare tare rău, dar nu e târziu!

| Vitali Cipileaga – despre autor |

Pentru cei ce nu au auzit până acum de  Vitali Cipileaga, acesta este un autor și totodată blogger din Republica Moldova. Deținător al site-ul-ui ”De vorbă  cu tine”, un blog cu și despre perspective, interviuri, poze motivaționale, gânduri, călătorii, hobby-uri etc, în lumea autorilor este cunoscut odată cu lansarea cârții ”De vorbă cu Emma” (2015), un bestseller premiat în cadrul Festivalului Național al Cărții și Lecturii ediția a VI-a 2016.

| Portocalele verzi de Vitali Cipileaga |

Revenind la carte în sine pot spune cu mâna pe inimă că cel mai mult m-a atras coperta viu colorată, plină de miros de vară, de un anotimp tare drag mie – anotimpul în care m-am născut. Iar titlul acesteia mai mult m-a intrigat, m-a acaparat pot spune și mi-am propus să o achiziționez cât de curand. Zis și făcut!

Am reușit să o citesc destul de ușor, în câteva ore, datorită lejerității prozei , capitole scurte și pline cu înțelesuri și nu m-am lasat până nu am terminat-o de citit.

Nu am să vă dau spoilere (deși poate că de asta și citiți acest review) sau mai bine spus am să ”dau” /povestesc atât cât ar trebui pentru ca tu – cititorul să dorești să o citești și să-i aflii finalul.

Începutul cârții este unul destul de complicat deoarece aduce în prim plan pe Adriana, o fată destul de plină de viață dar cadorisită cu o boală destul de grea, dar și pe tatăl acesteia – Benjamin, un om simplu ce nu dorea decât să-i facă zilele mai ușoare și mai ”bune” fetei sale dragi.

Secretele, ascunzișurile, ocolișurile dintre cei doi nu le-am înțeles decât la final, atunci am înțeles de ce și cu ce scop.

Cel mai draguț moment a fost când Adriana l-a întâlnit pe EL, o întâlnire nu tocmai așa cum își imaginase ea și nu tocmai una care să o avantajeze însă ce a urmat e epic și frumos.

Pe tot parcursul romanului m-a măcinat întrebarea, ”Care este rolul portocalelor în toată această poveste?”, încercam să leg lucrurile pentru a ajunge la un consens iar acest lucru abia în finalul romanului l-am descoperit.

Toată proza aceasta este vorba despre relația dintre om-natură, despre iubirea pentru aproapele tău, despre iubirea pentru tot ce ne înconjoară. Este aceea carte care îți deschide ochii asupra a tot ceea ce ne înconjoară, ne face să nțelegem că noi suntem responsabili pentru faptele noastre și pentru toate distrugerile din natură și nu în ultimul rând, nu noi suntem stăpâni pe natură și ea este și v-a fi cea care ne dă lecții de viață.

”Portocalele verzi” m-a emoționat destul de tare, în special la final. Când am ajuns la ultima pagina mi s-a părut că povestea era atât de încărcată și atât de emoționantă încât am plâns până nu am mai putut. M-a acaparat complet.

Citește-o și ai să vezi de ce spun asta!

Cartea o puteți găsi pe site-ul celor de la Libris – aici, asta în caz de dorești să o citești.

Spoiler –  citate care mi-au atras atenția:

“Viața trebuie prețuită. Și nu e ușor, e o alegere la care trebuie să lucrezi zilnic, în fiecare clipă. Fericirea în sine e o alegere.”

“Noi, oamenii, ne aruncăm în jocuri pe care nu le controlăm. Dar ne hazardăm în speranța că vor ramane doar placere de moment, fugare și lipsite de impact. Și uităm că din momente și decizii mici se distruge o viața, așa cum, la fel de adevarat e ca din momente și decizii mici ea se construiește.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *